EXCLUSIV Q Magazine: Au vorbit procurorii și judecătorii. E timpul să vorbească și avocatul Roșu

#alăturideRobert a devenit o mișcare națională. Cum s-a ajuns de la „fapta nu există” la o condamnare de 5 ani cu executare

La 17 decembrie 2020,  un complet  de la Înalta Curte de Casație și Justiție format din Florentina Dragomir, Ioana Ilie și Ionuț Matei a pronunțat decizia definitivă în Dosarul Fermei Regale Băneasa.

În 18 mai 2016, omul de afaceri Remus Truică, Prințul Paul-Philippe al României, ziaristul Dan Andronic, precum şi oamenii de afaceri israelieni Tal Silberstein, Benyamin Steinmetz şi Moshe Agavi au fost trimişi în judecată de DNA în dosarul privind retrocedarea ilegală a Fermei Regale Băneasa şi a Pădurii Snagov.

Procurorii DNA i-au acuzat că în perioada 2006-2013, prin diferite forme de participare, au vizat obținerea unor bunuri de o valoare deosebită, printre care Pădurea Snagov şi Ferma Regală Băneasa, revendicate de Prinţul Paul. (…) În acest sens, doi dintre ei au și fost chemați la DNA și, în mod inexplicabil, aceștia au ajuns să declare, ani mai târziu de la pronunțarea propriei decizii, că poate „astăzi n-ar mai da aceeași sentință”.

Citește întregul articol aici!

Punctul de vedere al Comisiei Permanente a UNBR privind cererea de „apărare a independenței autorității judecătorești în ansamblul său”, formulată la data de 21.12.2020 de Dragomir Florentina, Ilie Ioana Alina și Matei Ionuț Mihai, judecători în cadrul secției penale a ÎCCJ

Alaturi de Robert
UNBR: “În cererea de apărare a independenței puterii judecătorești din 21.12.2020, se încearcă acreditarea în mod fals a ideii că scopul demersurilor UNBR ar fi intimidarea pe viitor a magistraților în cazul pronunțării unor soluții nefavorabile reprezentanților categoriei profesionale a avocaților.
Este însă evident că Hotărârea ÎCCJ a produs un șoc în lumea juridică, nu numai cea a avocaților, chiar din momentul pronunțării acesteia. Or, acest șoc a fost provocat nu de condamnarea unui avocat (care nu e nici pe departe o premieră) ci de discordanța radicală dintre cele două hotărâri judecătorești. Iar pentru avocați, impactul a fost cu atât mai mare cu cât prima instanță îl achitase pe avocat, constatând că faptele imputate reprezintă de fapt exercițiu normal al profesiei.
Hotărârea pronunțată de instanța Înaltei Curți în cazul de față a atras reacții întrucât ar putea avea un impact negativ considerabil asupra abordării rolului avocatului în proces, prin identificarea acestuia cu clientul său.
Considerăm că și în lipsa motivării hotărârii de condamnare, la dosarul cauzei există o bază factuală suficientă pentru libera exprimare a UNBR și a Barourilor, în calitate de organisme cu rol de apărare a profesiei împotriva unor practici care încalcă drepturi ale avocaților și alte drepturi fundamentale.
(…)
Hotărârile judecătorești beneficiază de obligativitate și executorialitate, aspecte pe care nu le-am pus în discuție vreodată, dar nu beneficiază și de o obligație corelativă și generală de tăcere și necomentare.”

Av. Alexandru Sitaru, despre cazul Robert Roșu: „Este păcat că s-a ajuns într-o astfel de situație. Fiecare dintre noi ar trebui să dăm dovadă de empatie și să tratăm cu responsabilitate orice dosar, luând în considerare riscurile ce pot surveni”

Robert Rosu

Alina Matei: Sfârșitul anului 2020 a adus condamnarea colegului avocat Robert Roșu în ziua de 17 decembrie 2020, ziua neagră a vieții lui. Pentru un avocat este mai greu să faci apărarea unui coleg avocat, întrucât spre deosebire de un client obișnuit, clientul de profesie avocat știe când o zbârcește avocatul ales…?

Alexandru Sitaru: Este păcat că s-a ajuns într-o astfel de situație. Fiecare dintre noi ar trebui să dăm dovadă de empatie și să tratăm cu responsabilitate orice dosar, luând în considerare riscurile ce pot surveni. În societatea de avocatură din care fac parte am învățat că orice caz trebuie tratat cu deosebită considerație raportată la situația de fapt iar nu la persoana căreia i se impută fapta. Așadar, pentru noi nu persoana face diferența, ci problema de drept pe care o avem de apărat.

Citește articolul integral pe Juridice.ro! 

Gabriel Zbârcea: „Nu vom înceta să recurgem la toate formele legale pentru a îndrepta nedreptatea și a-l aduce pe Robert acasă”

Gabriel Zbârcea: „Acum câteva zile am depus o cerere care cuprindea argumente de text, dar și jurisprudență română sau a CEDO, solicitând asigurarea respectării termenului legal și obligatoriu de motivare, de 30 de zile.
Din păcate, am primit de la ÎCCJ o adresă prin care ni s-a comunicat faptul că termenul de redactare în dosarul colegului nostru Robert Roșu a fost prelungit de către Completul de Judecată cu 30 de zile.
Prin mărirea perioadei de timp alocată motivării hotărârii este împiedicat accesul lui Robert la căile extraordinare de atac prevăzute de lege. Aproape toate căile extraordinare de atac prevăzute de legea procesual penală se promovează într-un termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.
E dureros că Robert stă în temniță fără să știe cu ce a greșit, de ce este acolo, departe de mama sa bolnavă, de soție și de gemenele sale.
Nu ne oprim. Povestea lui Robert trebuie să fie spusă, povestea acestui dosar va fi cunoscută și în România și în străinătate.
Nu vom înceta să recurgem la toate formele legale pentru a îndrepta nedreptatea și a-l aduce pe Robert acasă”.

Justiția abuzului în serviciu

Recent, tocmai în luna cadourilor, Înalta Curte de Casație și Justiție i-a așezat sub brad unui avocat bucureștean un mandat de executare de cinci ani închisoare. Între altele, el a fost trimis după gratii și pentru săvârșirea controversatei și deja celebrei infracțiuni de abuz în serviciu, ciumpăvită de Curtea Constituțională, fără niciun efect practic însă, legiuitorul ferindu-se ca dracu’ de tămâie să îndrepte actuala reglementare, una extrem de eliptică și de defectuoasă. De altfel, pe seama normei cu pricina, lipsită de previzibilitate și anterior, circula demult, prin clădirea procuraturii, o expresie pe măsură, pretabilă anumitor spețe, desigur: „Dacă nu-l prinzi cu nimic, bagă-l la abuz în serviciu !”. Cimilitura a străbătut, iată, epocile și constituie pe mai departe o găselniță în cazurile limită, când procurorul se încăpățânează să acuze o persoană contra căreia probele de vinovăție sunt șubrede.
Întorcându-mă la subiect și recapitulând desfășurarea procesului, să reținem că, potrivit rechizitoriului, Robert Mihăiță Roșu, în baza unei înțelegeri frauduloase cu alți inculpați, l-a ajutat pe unul dintre aceștia „să aibă justificarea pentru a ordona punerea în posesie în locul directorului Direcției Silvice” și „a făcut demersuri pentru punerea în posesie a inculpatului Al României Paul Philippe cu suprafața de 46,78 ha, semnând și depunând în cursul anului 2007 cereri și notificări la Direcția Silvică București, amenințând cu acțiuni pentru angajarea răspunderii persoanelor vinovate și plata de către acestea de despăgubiri bănești ca urmare a comportamentului abuziv al RNP Romsilva, solicitând directorului ca să intervină și să remedieze situația”. Prima instanță, Curtea de Apel Brașov, l-a achitat, considerând că el a „exercitat acte de avocat al inculpatului Al României Paul Philippe cu ocazia adoptării deciziei de retrocedare a Fermei Regale Băneasa. Prezența inculpatului Roșu Robert Mihăiță la sediul ICDPP a fost justificată exclusiv de necesitatea apărării intereselor juridice ale clientului său, iar toate actele desfăşurate de acesta au fost acte legale. Probele menţionate mai sus denotă convingerea inculpatului Roșu Robert Mihăiță că demersul inculpatului Al României Paul Philippe este unul legitim, întrucât acesta era persoană îndreptăţită și avea dreptul la retrocedarea acestui imobil care a aparținut bunicului său, fostul Rege Carol al II-lea. Această convingere a inculpatului Roşu Robert Mihăiţă cu privire la justeţea demersului de retrocedare rezultă și din Raportul de audit juridic predat clientului Reciplia SRL în data de 19.10.2006 (vol. 36 indice 1 din dosarul instanței), care arată expres că șansele de retrocedare a bunului denumit Ferma Băneasa, raportat la actele de la dosar, sunt ridicate”. În apel, completul de judecată a desființat sentința și l-a condamnat pe colegul nostru de breaslă, verdict în urma căruia Uniunea Națională a Barourilor din România a reacționat imediat și ferm, apreciind ca „inaceptabilă represiunea de natură penală asupra avocatului pentru consultațiile și susținerile făcute în calitate de reprezentant”.

Citiți articolul integral pe mariannazat.ro!

Florentin Țuca – „Istoria abuzurilor: Ziua Percheziției, episodul 1 (Partea a doua)”

Articol preluat de pe blogul www.florentintuca.ro

Revin, conform promisiunii, cu partea a doua a primului episod despre ziua percheziției. Înainte de rememorarea după-amiezii de 9 decembrie 2015, mă simt dator cu un răspuns la întrebarea ” De ce n-ați protestat atunci, de ce abia acum?”

Răspuns simplu și onest: Din temerea că un eventual protest atunci i-ar fi făcut și mai grea viața lui Robert. Și din respect pentru sfaturile avocaților penaliști care ne îndemnau să nu tulburăm apele unei anchete în curs și care ne transmiteau, și ei, speranța că, într-un final, justiția va triumfa.

Și o precizare suplimentară: prezenta rememorare nu este și nu se vrea un exercițiu „de comunicare” ori de „PR”, subordonat nevoii de conservare sau promovare a etichetei în expresii meșteșugite, pompoase și șablonarde. Ea este ceea ce am zis de la început: o simplă confesiune.

 

Conferință despre drept și drepturi, ce tristă ironie

Inițial, dat fiind balamucul percheziției, am vrut să anulez prelegerea de la Drept. Am și sunat-o pe Daria, reprezentanta asociației studențești care mă invitase să fiu lector de-o oră dar, în timpul discuției telefonice, m-am răzgândit brusc. Și asta nu doar din cauza regretului simțit în vocea organizatoarei, ci și dintr-o formă de protest interior și de obstinată nevoie de aderență la normalitate. Țineam să mă mint că, în ciuda invaziei cu noaptea-n cap, nu s-a întâmplat și nu se va întâmpla nimic rău, că toate-s la locul lorMai departe →

UNBR: Încălcarea drepturilor avocaților în atenția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei

Încălcarea drepturilor avocaților în atenția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei

● Rezoluția 2348 (2020) și Recomandarea 2188 (2020) privind „Principiile și garanțiile avocaților”

UNBR inițiază o campanie de conștientizare a publicului și a factorilor de decizie la nivel național și european în privința acumulării unor probleme care au devenit sistemice în justiție și afectează exercițiul liber al profesiei de avocat, care încalcă egalitatea de arme, secretul profesional al avocatului și, prin toate acestea, dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil al cetățeanului.

Astfel de anomalii ale procesului judiciar nu sunt invenții românești. Ele și-au făcut apariția în mai multe țări europene și au fost sesizate Adunării Parlamentare a Consiliului Europei prin Raportul Bashkin privind „Principiile și garanțiile avocaților”, întocmit la solicitarea Consiliului de Miniștri și prezentat la data de 29 septembrie 2020.

Raportul identifică șapte categorii de probleme cu care se confruntă avocații din diferite state membre ale Consiliului Europei: „Prima se referă la intervențiile autorităților de anchetă, care caută probe pentru dosare și confiscă documente acoperite de secretul profesional. Aceasta este o problemă sistemică întâlnită în multe țări. A doua se referă la interceptarea telecomunicațiilor confidențiale și la interceptarea conversațiilor confidențiale dintre avocați și deținuți. A treia este amenințarea și violența împotriva avocaților, care devine sistemică în unele țări în care avocații înșiși au acum nevoie de protecție pentru a apăra drepturile clienților lor. În al patrulea rând, avocații sunt chemați să se prezinte ca martori în procedurile împotriva clienților lor și li se cere să explice de ce și cum își reprezintă clienții. A cincea problemă se referă la identificarea avocaților cu infracțiuni pretinse împotriva clienților lor. A șasea se referă la faptul că informațiile relevante pentru cazurile clienților lor nu sunt dezvăluite avocaților, ceea ce subminează egalitatea armelor și compromite echitatea proceselor. În cele din urmă, a șaptea problemă, autoritățile arată interferențe în activitățile barourilor. Toate aceste probleme apar frecvent, iar statisticile arată că sunt sistemice în multe țări”.

[…]

Am putea adăuga la lista problemelor sistemice expuse în Raport întârzierile în motivarea hotărârilor judecătorești, care, de cele mai multe ori depășesc termenul de 30 de zile de la pronunțare prevăzut de lege, ajungând uneori să depășească un an. Justițiabilul poate ajunge în închisoare fără să cunoască motivele care au dus la încarcerarea sa și fără posibilitatea de a exercita anumite căi de atac într-un timp rezonabil.

Având în vedere aceste aspecte, la 23.10.2020, Comitetul Permanent al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei a adoptat Rezoluția 2348 (2020) și Recomandarea 2188 (2020), solicitând Comitetului de Miniștri adoptarea unui instrument juridic obligatoriu în vederea protejării drepturilor avocaților, ca urmare a Raportului întocmit în acest scop.

Citește întregul articol aici!

Norel Neagu, Prof. Dr. Univ. în Drept Penal, într-un interviu pentru Juridice.ro: „Dacă ar fi să extrag un singur lucru bun din tragedia lui Robert, acela ar fi solidarizarea avocaților în apărarea profesiei desfășurată în condiții de legalitate”

[…]

Alina Matei: Condamnarea colegului avocat Robert Roșu într-un dosar penal în ziua de neuitat de 17 decembrie 2020 a determinat luarea de poziție a avocaților, a organelor de conducere ale profesiei de avocat, ale unora dintre asociațiilor de magistrați, deși avocați au mai fost condamnați în trecut. Și chiar în dosarul în care Robert Roșu a fost condamnat a mai existat încă un alt avocat condamnat. A fost momentul arestării avocatului Robert Roșu, ziua neagră a vieții lui, conștientizat de către ceilalți avocați, în special cei de drept penal, că nu trebuie să le scape nimic, dar absolut nimic în apărarea unui client?

Norel Neagu: Robert este un coleg de o pregătire profesională și de o onestitate fără cusur. Nu cred că pot vorbi obiectiv despre acest subiect. Luarea de poziție a avocaților are legătură, din punctul meu de vedere, cu soluția de condamnare a ambilor colegi, în principal prin prisma diferenței extreme de opinii între judecători, de la considerarea faptului că avocații au desfășurat activități normale în exercitarea profesiei la instanța de fond, la aprecierea că aceștia au desfășurat activități infracționale de către instanța de apel, în condițiile în care probatoriul administrat nu a adus nimic nou. O astfel de interpretare este îngrijorătoare pentru predictibilitatea actului de justiție și pentru exercitarea profesiei de avocat în condiții de siguranță și legalitate. Dacă ar fi să extrag un singur lucru bun din tragedia lui Robert, acela ar fi solidarizarea avocaților în apărarea profesiei desfășurată în condiții de legalitate. Iar dacă îmi permiteți o opinie personală, nu cred că această condamnare se datorează faptului că vreunui membru din echipele de avocați din acest dosar i-a scăpat vreun amănunt esențial sau neesențial cu privire la dosar.

[…] Citiți articolul integral pe juridice.ro!

Stelian Ion, Ministrul Justiției, la Aleph News: „Eu nu am auzit de așa ceva, să vină un judecător după nu știu cât timp și să spună că nu e corectă decizia pe care a pronunțat-o. Asta apare ciudat!… Trebuie respectat termenul de 30 de zile și este una dintre chestiunile care mă privesc și pe mine ca Ministru al Justiției… Există o tensiune latentă între magistrați și avocați”

Alaturi de Robert Rosu

Curat lucru! În România legea este făcută ca să nu fie respectată! Degeaba prevede art. 406 alin. (1) privind redactarea și semnarea hotărârii din Codul de procedură penală că „hotărârea se redactează în cel mult 30 de zile de la pronunțare”, că acest lucru este mai degrabă o utopie în magistratură. 

Ce știm însă este că pe 16 ianuarie 2021 se împlinește termenul de 30 de zile pe care, conform legii, Completul format din judecătorii Ionuț Matei, Florentina Dragomir și Alina Ioana Ilie de la Înalta Curte de Casație și Justiție îl are la dispoziție pentru a publica motivarea hotărârii în dosarul Ferma Băneasa. Dosar în care judecătorii supremi l-au condamnat pe avocatul Robert Roșu la 5 ani de închisoare pentru că și-a exercitat profesia (dupa ce la fond fusese achitat) bazându-se pe hotărâri judecătorești definitive pronunțate de judecători care mai apoi, în fața procurorilor, s-au răzgândit și au spus că nu ar mai pronunța acele soluții.

Până atunci reținem, după cum însuși ministrul Justiției Stelian Ion a apreciat, că nerespectarea termenului de 30 zile de către instanțe pentru publicarea motivării hotărârii nu este normală, așa cum nici răzgândirea unor judecători față de soluțiile pe care le-au pronunțat nu este sănătoasă pentru justiție. Și pe bună dreptate.

Stelian Ion: „Există o tensiune latentă între magistrați și avocați care acum pare că răbufnește ca o ultimă picătură”

Citiți articolul integral pe luju.ro!

Av. Cornel Popa: „Cum poți deveni «infractor» în societatea pe care ne-o propun unii”

Cum poți deveni „infractor” în societatea pe care ne-o propun unii: prin prezența la o ședință, prin expunerea punctului de vedere și prin înmânarea de materiale scrise. Detalii, în extrasul anexat din concluziile scrise ale acuzatorilor.

Desigur, se citează și pretinsa ”Deciziune” ICCJ din noiembrie 1941. Adică o hotărâre nesemnată și care nu se regăsește în fondul de hotărâri ale ICCJ și cu privire la care nimeni nu a putut certifica faptul că ar corespunde vreunui original. Și care oricum nu privea bunul pentru a cărui retrocedare a fost condamnat Robert R (adică Ferma Regală Băneasa).

Este uimitor nu doar că o persoană poate fi condamnată penal pentru așa ceva, ci fie și faptul că există oameni care pot lua în serios astfel de „acuzații”.

Citește continuarea postării pe pagina de Facebook a lui Cornel Popa!