Dan Cristea: Pentru mine personal avocatura s-a cam terminat din momentul în care ieri seară un coleg avocat a fost condamnat la 5 ani cu executare

Alaturi de Robert
Pentru mine personal avocatura s-a cam terminat din momentul în care ieri seară un coleg avocat a fost condamnat la 5 ani cu executare, acuzația fiind că prin săvârșirea de activități de avocat (pledoarie, redactare notificari, corespondente etc.) a fost complice la activitatea zisă infracționala a unui client.
Deci, omul nu a fost pedepsit ca a luat sau a dat bani, ca a facut cine stie ce trafic, ca a plimbat genti sau mai eu stiu ce grozavie – nu, acuzatia a fost ca pledand pentru un client despre care vezi Doamne ar fi stiut/trebuia sa stie ca NU are dreptate, l-a ajutat prin simplul fapt de a ii fi avocat.
Asadar, domnii procurori au stabilit retroactiv, dupa 15 ani, adevarul UNIC al unei spete – si pur si simplu avocatul care a pledat contrariul a luat 5 ani de inchisoare.
N-a contat că biata decizia de achitare de la fond spunea “domnule, astea sunt pur și simplu activități de avocat” – nu, sustinand cauza unui client avocatul i-a devenit, iata!, complice.
N-a contat nici faptul ca ce a sustinut avocatul in pledoariile, notificarile sale a fost confirmat si bazat pe hotarari judecatoresti definitive – nu, avocatul trebuia stie ca sunt gresite! Ca sa fie totul si mai dureros de absurd kafkian, au fost audiati chiar judecatorii respectivelor hotarari, care si-au declarat la urmarirea penala propriile hotarari ca fiind “gresite”! Intelegeti? Judecatorul vine dupa un deceniu si spune – “da, am dat hotararea asta, dar acum spun ca era gresita”. Iar procurorul spune: “Vezi, avocate? Pai trebuia sa stii ca te intemeiezi pe o hotarare definitiva GRESITA”.
Stiti care a fost folosul material injust clamat? Faptul ca avocatul a castigat reputatie, nu bani, prin preluarea dosarului.
Nu am absolut nicio speranta ca are vreun impact ce scriu. Dar pentru avocatii/oamenii normali la cap care citesc asta sper sa fie clar ca hotararea de ieri poate fi oricand replicata la ORICE dosar.
Sunt multe litigii cu pretentii mari in care Statul/ o institutie a statului a pierdut – nimic nu va opri un procuror dornic de glorie ca peste 10 ani sa vina, sa spune ca Statul avea dreptate, ca hotararea definitiva contrara e oricum gresita, si ca avocatul pledant e complice al clientului care a produs un “prejudiciu”. Ieri un om a luat 5 ani de puscarie pentru asta.
Acesta a fost visul permanent al noii oranduiri – ca avocatul sa devina un “prim procuror” al dosarului, sa nu asigure apararea, sa nu mai existe o aparare. De altfel, impresia mea este ca asta e si viziunea in penal asupra avocatului – un smecher, dom’ne, care incearca sa il ajute pe X-ulescu sa scape. Ce ar fi trebuit colegul meu sa faca la 29 de ani – sa ii spuna clientului “fugi dom’ne de aici, nu pledez eu contra Statului Roman?” Cum sa iti mai faci meseria? Pentru cine ai voie sa pledezi?
Personal, mi-a fost de ajuns – profesia e inerta, UNBRul, barourile ar fi trebuit sa fie termen de termen la acest proces, care a pus in discutie existenta acestei profesii.
Pentru avocatii care nu cred cele de mai sus, care zic – “da-l incolo, sigur a facut ceva” – va las un mai jos mic citat din motivele de critica ale Parchetului fata decizia de achitare. Va rog sa inlocuiti numele anonimizat cu numele vostru – ati sustinut vreodata “convingator cauza unul client”? 5 ani cu executare la proxima ocazie!
Stiu, n-o sa se vi se intample chiar voua, n-are rost sa va pese. I s-a intamplat lui Robert, un fraier care a muncit zilnic ani de zile de dimineata pana seara ca sa stea in puscarie pentru ca si-a facut profesia.
“Astfel, reţinem că activităţile de complicitate pot îmbrăca orice formă, inclusiv simpla prezenţă a unei persoane alături de autorul infracţiunii, astfel încât să i se dea acestuia siguranţa sau încrederea că acţiunile sale sunt sortite succesului.
În plus, în cazul de faţă, inculpatul X, prezentându-se alături de inculpatul Y la şedinţa Consiliului de Adminsitraţie […], prezentând un volum important de informaţii referitoare la termeni juridici, dificili de înţeles de către persoane fară pregătire juridică, prezentând noţiuni ca “daune cominatorii”, a influenţat decizia luată de membri prezenţi în mod covârşitor.
De altfel, din declaraţiile membrilor rezultă în mod indubitabil că prezenţa unui avocat (respectiv inculpatul), care susţinea în mod convingător situaţia imobilului, care le-a înmânat documente în sprjinul celor afirmate, care prezenta siguranţă în expunerile făcute, au contat în luarea deciziei de a fi de acord cu solicitarea de retrocedare.”
Trimite mai departe

Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor.

Sunt de acord