UNBR: “În cererea de apărare a independenței puterii judecătorești din 21.12.2020, se încearcă acreditarea în mod fals a ideii că scopul demersurilor UNBR ar fi intimidarea pe viitor a magistraților în cazul pronunțării unor soluții nefavorabile reprezentanților categoriei profesionale a avocaților.
Este însă evident că Hotărârea ÎCCJ a produs un șoc în lumea juridică, nu numai cea a avocaților, chiar din momentul pronunțării acesteia. Or, acest șoc a fost provocat nu de condamnarea unui avocat (care nu e nici pe departe o premieră) ci de discordanța radicală dintre cele două hotărâri judecătorești. Iar pentru avocați, impactul a fost cu atât mai mare cu cât prima instanță îl achitase pe avocat, constatând că faptele imputate reprezintă de fapt exercițiu normal al profesiei.
Hotărârea pronunțată de instanța Înaltei Curți în cazul de față a atras reacții întrucât ar putea avea un impact negativ considerabil asupra abordării rolului avocatului în proces, prin identificarea acestuia cu clientul său.
Considerăm că și în lipsa motivării hotărârii de condamnare, la dosarul cauzei există o bază factuală suficientă pentru libera exprimare a UNBR și a Barourilor, în calitate de organisme cu rol de apărare a profesiei împotriva unor practici care încalcă drepturi ale avocaților și alte drepturi fundamentale.
(…)
Hotărârile judecătorești beneficiază de obligativitate și executorialitate, aspecte pe care nu le-am pus în discuție vreodată, dar nu beneficiază și de o obligație corelativă și generală de tăcere și necomentare.”
Trimite mai departe