Av. Florentin Țuca: „Stau și mă întreb: de ce oare, după expirarea termenului fixat de lege pentru redactarea motivelor, nu s-ar putea concepe că o hotărâre judecătorească își pierde caracterul executoriu?”

Baroul București, în parteneriat cu Editura Universul Juridic, a organizat în data de 22 februarie 2021, între orele 14,00 – 16,00, conferința cu tema „Termenul redactării motivării hotărârii judecătorești – între lege și realitate”. Evenimentul a fost moderat de Av. Cătălin-Daniel Fenechiu, Prodecan, Baroul București și a beneficiat de intervenții din partea Iulia Scântei, Senator, Președinte, Comisia Juridică, Senatul României; Av. Flavia Cristina Teodosiu, Prodecan, Baroul București; Stelian Ion, Ministrul Justiției; Prof. univ. dr., av. Traian Briciu, Președinte, UNBR; Robert-Marius Cazanciuc, Vicepreședinte, Senatul României, fost Ministru al Justiției; Av. Florentin ȚucaManaging Partner, Țuca Zbârcea & Asociații; Prof. univ. dr., av. Mihai Adrian Hotca, Fondator, Partener Coordonator, Hotca Neagu Sitaru & Asociații; George-Edward Dircă, Președinte de secție, Consiliul Legislativ; Av. Florin Surghie; Conf. univ. dr., av. Vasile Nemeș.

În continuare vă prezentăm un extras din intervenția avocatului Florentin Țuca, Managing Partner al Țuca Zbârcea & Asociații:

Av. Cătălin-Daniel Fenechiu, Prodecan, Baroul București: Florentin Țuca, o să mă scuzi că te-am lăsat la urmă, dar a fost, într-o oarecare măsură, o chestiune asumată. Tu ești un om pragmatic și, în general, tragi foarte bine concluzii în legătură cu toate lucrurile pe care le analizezi. Spune-mi și mie, în raport de ce s-a discutat, ești optimist, putem face ceva, am abordat lucrurile din perspectiva în care trebuiau abordate, ai veni cu ceva în plus față de povestea asta?

Av. Florentin Țuca, Managing Partner al Țuca Zbârcea & Asociații: Vă mulțumesc pentru invitația la această dezbatere și țin în mod particular să aduc cordiale mulțumiri distinșilor colegi, care au evocat situația camaradului nostru Robert Roșu, partenerul meu. Și da, mărturisesc că sunt, în această zi, invitat la conferința de astăzi nu doar ca jurist, ci în calitate de coleg și prieten al lui Robert Roșu și profit de ocazie să mulțumesc atât dumneavoastră, colegii care l-au evocat astăzi și în mod particular lui Florin Șurghie, dar și organelor de conducere a profesiei de avocat: UNBR-ului – domnului Traian Briciu, și Baroului București – lui Ion Dragne, domnului Fenechiu, Flaviei și așa mai departe, tuturor celor care au susținut cauza Roșu.

Nu știu dacă sunt cel mai în măsură să trag concluzii după această dezbatere…

Da, împărtășesc cvasi-majoritatea tezelor susținute de antevorbitorii mei. Și da, dacă este să încep cu începutul, tema supusă dezbaterii este una de real interes, care vizează sau ar trebui să vizeze nu doar sistemul judiciar în sine, ci și drepturile și interesele justițiabililor, așa cum s-a subliniat în repetate rânduri astăzi.

În al doilea rând, da, sunt întrutotul de acord că tema motivării hotărârilor judecătorești sau mai degrabă tema producerii considerentelor, a dezvoltării considerentelor pe care se întemeiază minuta este una de maxim interes, pentru că decalajul în timp între pronunțarea minutei și expunerea considerentelor este susceptibil să genereze mari prejudicii.

Da, în al treilea rând, sunt întrutotul de acord că acest decalaj poate fi explicat și se pot găsi adesea scuze pentru existența lui (una dintre ele fiind încărcarea sistemului judiciar și numărul, respectiv complexitatea, cauzelor pe care magistrații judecători le au de rezolvat).

În al patrulea rând, da, cred că, având în vedere premisele anterioare, e nevoie de o soluție iar această soluție, din luările de cuvânt anterioare, pare-se nu este decât una de amendament legislativ. Și, din ce am înțeles, există practic două opțiuni, cel puțin la acest moment. Un amendament legislativ care să aibă ca punct de plecare ideea de contopire a momentelor: momentul pronunțării, care să coincidă cu momentul motivării; altfel spus, ca hotărârea în integralitatea ei să fie pronunțată și motivată în același timp. Și o a doua opțiune, promovată de profesorul Briciu, o soluție de compromis, cu care în ceea ce mă privește, cu tot respectul nu sunt întrutotul de acord, este aceea a unei minute dezvoltate. Revin asupra acestui subiect.

Cred că, din temele care au fost și din ideile care au fost expuse astăzi, ar merita dezbătute în viitor, în pregătirea acestei soluții legislative, și câteva subiecte de interes și aș începe chiar cu definirea conceptului de hotărâre judecătorească. Se vorbește foarte adesea despre motivarea hotărârii, ca și cum hotărârea este reductibilă la minută. În concepția codurilor de Procedură, sper că nu mă înșel, hotărârea judecătorească este compusă atât din minută, cât și din considerente. Prin urmare, a spune că eu motivez hotărârea, sună tautologic. Hotărârea trebuie să conțină argumentele pe care se întemeiază minuta. Prin urmare, trebuie întâi de toate să recurgem la o clarificare terminologică și conceptuală: ce este o hotărâre judecătorească și ce, de fapt, motivăm?

În al doilea rând, și după părerea mea ajungem la esență: noi ar trebui să rezolvăm sau… cei care sunt îndreptățiți să adopte amendamente legislative să rezolve tema fundamentală, și anume sancțiunea pentru nerespectarea termenului de expunere a considerentelor, de motivare a minutei. În actualul sistem da, există un termen de motivare a acestei minute, de completare și de complinire a hotărârii, a cărui nerespectare, se spune și s-a subliniat astăzi, atrage doar sancțiuni disciplinare. Prin urmare, în actuala concepție legislativă care guvernează codurile de Procedură, sancțiunea ține de organizarea judecătorească. După părerea mea, este o abordare fundamental eronată, pentru că de motivarea unei hotărâri țin nu doar rotițele și mecanismele funcționării sistemului judiciar într-o manieră riguroasă și disciplinată, de motivarea unei hotărâri depinde, așa cum s-a subliniat în repetate rânduri în timpul discuțiilor de astăzi, o grămadă de alte interese și valori. În cazul hotărârilor penale – dreptul, constituțional garantat, la libertate. Prin urmare, cred că sancțiunea încălcării termenului de redactare a motivelor trebuie să depășească sfera strâmtă a rigorilor organizării judiciare și să rezolve, într-o manieră sau alta, prejudiciul generat prin întârziere. Prin urmare, sancțiunea trebuie să fie una care să bifeze toate rigorile pe care noi le știm încă din școală când avem în vedere acest tip de remediu: unu, să fie o sancțiune care să fie reparatorie, doi – să fie rezonabilă, trei – să fie proporțională cu prejudiciul creat.

Stau și mă întreb: de ce oare, după expirarea termenului fixat de lege pentru redactarea motivelor, nu s-ar putea concepe că o hotărâre judecătorească își pierde caracterul executoriu? Este chiar atât de neconceput? Am un termen, de 30 sau de 90 de zile (acesta este un alt subiect, îl atac imediat) după expirarea căruia sancțiunile disciplinare (care pe mine, justițiabil, mă lăsă rece) să fie însoțite sau chiar înlocuite de pierderea caracterului executoriu al acelei hotărâri. Pentru că lansez în eter o întrebare retorică: ce se întâmplă dacă o hotărâre judecătorească nu este motivată? Mi se va spune: nu, cam greu de conceput. Nu, eu când redactez o normă de drept, trebuie să am în vedere toate ipotezele și vă provoc să îmi răspundeți: ce se întâmplă dacă o hotărâre judecătorească nu este motivată? Sancțiunile aplicabile judecătorilor sunt ele proporționale cu prejudiciul cauzat prin lipsa motivării? Mă tem că nu.

O secțiune specială de concluzii, dacă mi se permite, tezele cu care sunt într-un oarecare dezacord. Confratele Florin Șurghie, căruia îi mulțumesc din nou pentru excelenta expunere, foarte riguroasă și sistematizată, și fosta mea colegă și prietenă, Flavia, au vorbit despre excepția de prematuritate prin care a fost paralizată contestația în anulare promovată de Robert Roșu și ceilalți inculpați în celebrul dosar, excepție pe care niciunul dintre ei nu a respins-o ca fiind o invenție. Și Florin și Flavia au folosit, în mod elegant, eufemisme. Mă tem, fără să fiu un specialist în procedură penală, că această excepție de prematuritate a unei căi extraordinare de atac împotriva unei hotărâri executorii este o invenție. În al doilea rând, în dezacord cu câțiva antevorbitori care au acceptat concesiv că, în materie penală, termenul de motivare a minutei este sau poate fi prelungit până la 90 de zile. Din nou, trebuie să adopt o atitudine foarte umilă căci nu sunt un specialist în procedură penală, dar citind ca jurist, prin ochii juristului, codul de Procedură Penală în coroborare cu legea de organizare judecătorească, aș putea merge pe ideea că, în materie penală, termenul de redactare a motivării minutei este maxim cel mult de 30 de zile, prelungirea lui nefiind posibilă. E o teză pe care mi-o bazez pe principiul: codul de Procedură Penală ar trebui privit ca normă specială în raport cu legea de organizare judecătorească. În fine, ajung la propunerea care a fost vehiculată, referitoare la minuta extinsă. Este o formulă de compromis care a fost promovată în timpul dezbaterilor și susținută ca fiind răul cel mai mic. Dați-mi voie să fiu în dezacord cu asemenea propunere pentru mai multe argumente. În primul rând, dacă plecăm de la premisa că dreptul este matematică, atunci nu prea putem să umblăm cu jumătăți de măsură. Nu putem scrie o ecuație matematică care are patru necunoscute, jonglând doar cu două; cu celelalte mai vedem cum le-om regla pe parcurs. Dacă mi se permite comparația, ca și cum aș scrie o poezie cu cuvinte prescurtate. Nu, mă tem că nu se poate. Ecuația juridică trebuie dezvoltată în plenitudinea ei și silogismele juridice care susțin minuta trebuie dezvoltate în plenitudinea lor. Doar așa, eu, justițiabil, mă declar mulțumit cu hotărârea judecătorească în integralitatea ei, care poate să aibă un impact asupra libertății mele sau a patrimoniului meu, după caz. În al doilea rând, o asemenea formulă de compromis ar prezenta riscul unei invitații la delăsare. Imaginați-vă aplicarea acestei formule de compromis, care dă libertate magistratului judecător să motiveze minuta schematic și să o redacteze… după cât timp?…, dacă astăzi încalcă termenul calificat de doctrină drept recomandare… după cât timp?… ne așteptăm să fie explicată in extenso respectiva minută? Tare mă tem că încălcările termenelor prevăzute de lege vor fi mai numeroase și mai grave din perspectiva prejudiciilor în cauză.

În fine, cred că trebuie să abordăm această provocare cu suficient conservatorism să ne ținem de teza că dreptul rămâne, așa cum spunea domnul profesor Hotca, o artă a binelui și a dreptății și că trebuie să respectăm această artă, plătind tributul unor silogisme juridice, care să îi ateste frumusețea și că nu avem dreptul să înlocuim motivarea unei hotărâri cu formule surogat ori cu emoticoane.

Vă mulțumesc foarte mult pentru atenție și vă salut cu mare drag pe toți!”

Urmăriți înregistrarea integrală a conferinței „Termenul redactării motivării hotărârii judecătorești – între lege și realitate” aici!

Trimite mai departe

Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor.

Sunt de acord