Întrebări și răspunsuri

Cele mai frecvente întrebări despre cazul „Robert Roșu” și răspunsurile lor
Prezentăm mai jos cele mai frecvente întrebări pe care le-am văzut ridicate în spațiul public în legătură cu cazul Robert Roșu și răspunsurile lor. Nu există întrebări „incomode” pe acest subiect. Toate întrebările pot primi un răspuns. Dezinformările, interpretările eronate și manipulările pot fi și ele corectate, prin informare corectă. Puteți să ne transmiteți și dvs. propriile întrebări, dacă vreți să verificați sau să vă lămuriți cu ceva, pe adresa alaturiderobert@gmail.com. Lista acestor întrebări va fi actualizată permanent, în funcție de evoluția situației și de solicitările primite.

Q: De ce i-ar păsa unui cetățean obișnuit de Robert Roșu? Este un caz care interesează doar avocații?

A: Este pentru prima dată când un avocat este condamnat penal pentru susținerea unor opinii cu caracter juridic. Dacă acest lucru devine o practică, avocații vor prefera să refuze reprezentarea cetățenilor dacă vor considera că opiniile lor ar putea „supăra” autoritățile sau dacă clientul are o imagine proastă. În acest mod, apărarea devine o noțiune iluzorie. Este de fapt o limitare extrem de dură a drepturilor și libertăților individuale ale cetățenilor.

Imaginați-vă că sunteți acuzat de ceva, de către stat (prin procuror) sau de către angajatorul dvs. sau de către un vecin și nu veți putea găsi un avocat care să vă apere cauza, pentru că avocaților le va fi teamă să vă reprezinte. Sau avocatul care va accepta să o facă, nu va acționa în cel mai bun interes al dvs., ci într-un mod care să deservească interesele statului ca să-și apere pielea de orice risc.

Dreptul la apărare merge mână în mână cu prezumția de nevinovăție a fiecărui cetățean. De aceea, condamnarea abuzivă a lui Robert Roșu este un atac la adresa drepturilor fundamentale ale cetățenilor și o fragilizare a poziției acestora în relația cu statul și organele de anchetă.

Q: De ce a fost condamnat Robert Roșu?

A: Acuzațiile aduse lui Robert Roșu privesc de fapt exercitarea de activități avocațiale. Rechizitoriul susține că el ar fi oferit o aparență de legalitate unor cereri de retrocedare formulate de Prințul Paul al României. Acuzația este falsă, deoarece Prințului Paul i-au fost recunoscute, prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile, drepturile succesorale invocate în procedura retrocedării, cu mult timp înainte de implicarea lui Robert Roșu în dosar. În plus, chiar dacă, prin absurd, Paul nu ar fi fost titularul acestor drepturi, avocatul, conform legilor în vigoare, nu poate răspunde penal pentru formularea, în numele clientului său, a unor cereri care, în cele din urmă, sunt respinse.

Q: De ce a fost achitat Robert Roșu de către prima instanță?

A: Robert Roșu a fost achitat de către prima instanță pentru aceleași activități pentru care mai apoi a fost condamnat. Curtea de Apel Brașov a constatat că Robert Roșu a exercitat exclusiv activități avocațiale în cadrul procedurilor de retrocedare și că nu a săvârșit nicio infracțiune.

Subliniem că aceeași opinie a avut-o și judecătorul pentru drepturi și libertăți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, în anul 2016, atunci când a înlăturat măsura preventivă luată împotriva lui Robert.

Q: A prezentat Robert Roșu documente false?

A: Nu. Dacă ar fi existat documente false, atunci în mod cert procurorii l-ar fi acuzat și de așa ceva, dar el nu a fost acuzat de depunere de documente false. Nici clienții nu au fost acuzați că au acționat ilicit, ci doar că s-a acționat în vederea valorificării unor drepturi succesorale în legătură cu care procurorul a susținut că nu ar exista (opinia procurorului fiind unică și contrazisă de hotărâri judecătorești irevocabile).

Q: A fost Robert Roșu condamnat pentru trafic de influență și spălare de bani?

A: Nu. Robert Roșu a fost achitat cu privire la aceste acuzații, deoarece atât Curtea de Apel Brașov cât și Înalta Curte de Casație si Justiție au reținut că aceste fapte nu au existat.

Q: De ce a fost Robert Roșu de acord să reprezinte nume controversate, cu imagine publică proastă?

A: Toată lumea are dreptul la asistența unui avocat. Pe de altă parte, la data faptelor (anii 2006-2008), niciuna dintre persoanele cu care Robert Roșu a interacționat nu avea dosare penale sau condamnări care să fie cunoscute.

Q: A lucrat Robert Roșu singur?

A:Nu. Opiniile sale juridice au fost împărtășite de toți membrii echipei de avocați împreună cu care a lucrat, care a inclus mai mult de 60 de avocați. În plus, opiniile exprimate de Robert Roșu au fost confirmate pe cale judiciară de numeroase instanțe.

Q: I-a învățat Robert Roșu pe clienții săi să încalce legea?

A: Nu. Activitățile lui Robert Roșu s-au desfășurat strict cu respectarea legii. Dacă clienții acestuia ar fi dorit să obțină drepturi prin încălcarea legii, nu ar fi avut nevoie de avocat.

Q: Sunt persoane care spun: „Nu credem că e nevinovat. Nu e posibil să-l fi condamnat așa, pe nimic. A făcut el ceva… toate retrocedările astea abuzive au avut nevoie de avocați”.

A: Robert Roșu nu a făcut nimic ilegal, ci și-a reprezentat clienții pornind de la documentele oficiale pe care le-a avut la dispoziție, în conformitate cu legea. Acuzarea nu a adus niciun fel de probe pentru a-i dovedi vinovăția. Acuzarea lui Robert Roșu este un abuz, iar alegația că „o fi făcut el ceva” nu are ce căuta într-un act de justiție. Nu se poate da o condamnare la închisoare pe presupuneri sau prejudecăți, ci numai pe dovezi incontestabile și cu respectarea prezumției de nevinovăție. De altfel, până și rechizitoriul afirmă că Robert Roșu „a câștigat reputație” ca urmare a demersurilor făcute, așadar acesta ar fi fost singurul său „câștig ilicit”.

Q: De ce protestați? O faceți pentru imunitate, ca să vă puteți implica în aranjamente ilegale?

A: Protestăm pentru că un avocat care a asigurat servicii prevăzute de lege a fost condamnat abuziv la închisoare, fără ca să se fi dovedit în vreun fel că a făcut vreun act de corupție sau că ar fi avut măcar cunoștință de așa ceva.

Dacă un avocat a fost condamnat abuziv, dincolo de atitudinea de principiu, este evident că este un precedent extrem de negativ și periculos. Abuzul nesancționat generează alte abuzuri. Câți avocați care doar își pun în practică serviciile prevăzute de lege vor mai fi condamnați?

Q: De ce contestați o hotărâre judecătorească care încă nu a fost motivată?

A: Ne raportăm la acuzațiile aduse, care privesc exprimarea de opinii. Motivarea condamnării nu poate viza alte motive decât cele invocate de către procurori.

Pe de altă parte, gravitatea abuzului ne forțează să luăm atitudine. Este și un semnal pentru că avocații nu știu de  fapt cum să-și îndeplinească profesia. Ce pot să facă, ce nu pot să facă, dacă simpla reprezentare a unui client îi poate arunca în închisoare?

Q: Cum se poate repara acest abuz?

A: Există mai multe căi de atac prin care se poate face dreptate. Sperăm ca acest lucru să se întâmple în România și să nu fie nevoie să ajungem în fața instanțelor internaționale. Practic, sunt căi extraordinare de atac și demersuri la CEDO. Robert Roșu a câștigat deja la Curtea de Apel București daune pentru încătușare ilicită și încălcarea reputației (cazul este la ÎCCJ în recurs).

În orice situație, întrucât aproape toate căile extraordinare de atac prevăzute de legea procesual penală se promovează într-un termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, pentru Robert era esențial ca instanța să respecte termenul legal de 30 de zile și să dea publicității motivarea pe 18 ianuarie. Din nefericire, la împlinirea termenului legal de 30 zile, ÎCCJ a trimis o adresă prin care comunică faptul că redactarea motivării în dosarul lui Robert Roșu a fost prelungită de către Completul de Judecată cu 30 de zile. Astfel, prin mărirea perioadei de timp alocată motivării hotărârii este împiedicat accesul lui Robert la căile extraordinare de atac prevăzute de lege. E dureros că el stă în temniță fără să știe cu ce a greșit, de ce este acolo, departe de mama sa bolnavă, de soție și de gemenele sale.

Q: De ce s-au supărat avocații, colegii de breaslă?

A: Avocații au sesizat de fapt caracterul abuziv al deciziei și de aceea se simt amenințați. Acuzarea împotriva lui Robert Roșu vizează acțiuni desfășurate de acesta în calitate de avocat (prezentarea de memorii, redactarea de notificări, susținerea de pledoarii etc.). Aceste lucruri sunt făcute de toți avocații, deci condamnarea lui Robert Roșu reprezintă o măsură îndreptată împotriva profesiei de avocat în general, de aici mobilizarea rapidă atât a avocaților, cât și a altor profesioniști din domeniul profesiilor liberale.

Q: Vor avocații imunitate? 

A: Nu. Avocații nu doresc imunitate, ci se supun legii la fel ca orice alt cetățean. Ei beneficiază însă de libertatea de opinie și au dreptul să-și exercite meseria și nu pot răspunde pentru exercitarea acestor drepturi.

Acuzația că s-ar căuta imunitate este un fals. Ceea ce  doresc avocații este respectarea legii și a convențiilor internaționale, la care România este parte, care asigură faptul că avocatul își poate îndeplini obligațiile profesionale de reprezentare a clienților săi fără să fie asociat cu faptele acestuia. Condamnarea unui avocat pentru servicii care sunt în limitele legii este un abuz.

Nu există o opoziție între corpul profesional al avocaților și judecători sau procurori. Fiecare dintre aceștia reprezintă piese dintr-un mecanism esențial pentru funcționarea societății și a justiției.

Justiția nu poate funcționa dacă un avocat, precum Robert Roșu, este trimis la închisoare pentru așa-zise opinii „greșite” și dacă se ignoră faptul că acesta s-a bazat pe alte hotărâri judecătorești care îi dădeau dreptate.

Q: Pot fi chemați judecătorii în fața unui procuror pentru a da explicații asupra hotărârilor pe care le-au pronunțat?

A: Nu. Raționamentul folosit de judecător în legătură cu o hotărâre pe care a pronunțat-o se poate verifica numai prin căile de atac prevăzute de lege. Judecătorii trebuie să fie independenți și să se supună doar legii. Sigur, judecătorii pot fi audiați de procurori în legătură cu posibile fapte de corupție, de exemplu, situație care însă nu se regăsește în cauză.

Q: O hotărâre judecătorească considerată greșită de un procuror beneficiază de autoritate de lucru judecat?

A: Orice hotărâre judecătorească definitivă beneficiază de autoritate de lucru judecat. Procurorul nu poate schimba o hotărâre judecătorească definitivă printr-un interogatoriu. Nu există cadru legal pentru așa ceva. Dacă hotărârea judecătorească este eronată, acest lucru se poate constata numai printr-o cale de atac expres prevăzută de lege.

Q: Cine este Prințul Paul?

A: Prințul Paul este fiul lui Carol Mircea Grigore. Acesta din urmă este copilul rezultat din legătura dintre Carol II și Zizi Lambrino din anii 1918 – 1919. Așadar, Carol Mircea Grigore este fiul lui Carol II și fratele de tată al lui Mihai I.

Q: Este adevărat că Prințul Paul al României nu avea dreptul de a revendica bunurile lui Carol II?

A: Nu. Prințul Paul este recunoscut prin numeroase hotărâri judecătorești ca titular al drepturilor succesorale ale lui Carol II. În 2005 a obținut certificat de moștenitor care dovedea calitatea de moștenitor.

Q: De ce revendică Prințul Paul averea lui Carol II în condițiile în care moștenitorul legitim este Mihai I?

A: Nu trebuie confundate drepturile dinastice cu drepturile de moștenire asupra averilor membrilor fostei familii regale. Mihai I a fost titularul drepturilor dinastice cu privire la Coroana României. Prințul Paul a revendicat averea fostului rege Carol II, bunicul său, iar nu și poziția de șef de stat.

Q: Dar atunci de ce nu a obținut Prințul Paul și Castelul Peleș?

A: Castelul Peleș nu a fost niciodată proprietatea lui Carol II, ci a lui Ferdinand I, care a lăsat castelul moștenire lui Mihai I, la decesul acestuia din anul 1927. În consecință, Paul nu putea avea un drept asupra acestuia.

Q: De ce pretinde Prințul Paul averea lui Carol II dacă nu este recunoscut de familia regală?

A: Recunoașterea lui Paul de către familia regală este nerelevantă. Potrivit legii, toți descendenții au drepturi de moștenire egale, iar familia regală nu face excepție. Casa Regală susține că Paul nu are drepturi dinastice, fără a nega drepturile succesorale ale acestuia.

Q: Cum au fost confiscate bunurile lui Carol II?

A: Bunurile lui Carol II au fost confiscate de regimul comunist în anul 1948 (actul de confiscare este anulat irevocabil de instanțele de judecată), odată cu bunurile celorlalți membri ai familiei regale. Chiar dacă fostul rege Carol II abdicase în anul 1940, el și-a păstrat dreptul de proprietate asupra bunurilor deținute pe teritoriul României.

Q: De ce se numește Prințul Paul „al României”? Nu este un abuz?

A: Prințul Paul a căpătat acest nume pe cale administrativă, fiind recunoscut ca atare de către statul român. Cartea de identitate a acestuia consemnează acest nume.

Q: Prințul Paul a obținut drepturile succesorale după ce a făcut demersurile de retrocedare. Ce rol a avut Robert Roșu în această chestiune?

A: Robert Roșu nu a avut nici o contribuție la dobândirea drepturilor succesorale. Majoritatea drepturilor deținute de Paul provin din moștenirea directă pe care a obținut-o de la Carol II, prin tatăl său Carol Mircea Grigore. O altă serie de drepturi au fost obținute de prințul Paul prin încheierea de contracte de cesiune cu terțe persoane care dobândise și ele drepturi succesorale de la fostul rege Carol II. La momentul în care Robert Roșu s-a implicat în acest dosar, toate aceste drepturi erau deja dobândite pe numele lui Paul. Așadar, Robert Roșu nu a avut niciun rol în dobândirea drepturilor succesorale ale lui Paul.

Q: Dar hotărârea de la Lisabona din 1955 a fost recunoscută în România abia în anul 2013. Cum se puteau atunci atribui bunuri lui Paul încă din anul 2008?
A: Într-adevăr, procedura de
exequatur cu privire la hotărârea de la Lisabona s-a finalizat abia în anul 2013, dar aceasta nu afecta cu nimic drepturile lui Paul. Hotărârea de la Lisabona confirmă încă din anul 1955 filiația lui Carol Mircea Grigore (tatăl lui Paul) din fostul rege Carol II. Conform legii, hotărârea de la Lisabona beneficia de recunoaștere automată în statele Uniunii Europene, deci și în România, odată cu data aderării.În plus, dovada stării civile, deci și a filiației, se făcea pe baza legii locului unde s-a întocmit înscrisul invocat, deci doar pe baza dreptului portughez și a hotărârii de la Lisabona, indiferent dacă procedura din România era sau nu finalizată. Dacă nu ar fi așa, s-ar ajunge la consecințe absurde, respectiv potrivit legii portugheze Paul ar fi nepotul lui Carol II, în timp ce potrivit legii oricărui alt stat nu ar fi. Este o situație imposibilă. Odată filiația recunoscută de o instanță competentă, ea trebuie recunoscută ca atare în orice altă țară, cu efect retroactiv de la data nașterii.Procedura de
exequatur din România a durat mai bine de 20 de ani. Paul s-a plâns în fața Curții Europene a Drepturilor Omului pentru durata excesivă a procedurilor și a avut câștig de cauză. Ar fi absurd ca statul român să aplice sancțiuni tocmai pe baza întârzierii acestor proceduri, așa cum se întâmplă în acest caz.

Q: Există o Deciziune nr. 1/1941 a Înaltei Curți de Casație și Justiție? Care e relevanța ei?

A: Luarea în considerare a acestei „deciziuni” este ilegală și abuzivă. Nu este identificat niciun înscris semnat al vreunei hotărâri intitulate „Deciziunea nr. 1/1941”. În lipsa semnăturilor, conform legii, hotărârea nu poate fi considerată valabilă. Simplu spus: este doar o hârtie cu valoare zero, indiferent de ce scrie în ea. Imaginați-vă că vi s-ar prezenta un contract fără nici o semnătură: ați acorda o valoare unui asemenea document?

„Deciziunea” în cauză s-a găsit abia în fondul de arhivă deținut de Comitetul Central al Partidului Comunist și nu există în evidențele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Oricum, această „Deciziune” nu are legătură cu Ferma Băneasa și deci cu faptele imputabile lui Robert Roșu.

Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor.

Sunt de acord